Social media is very useful for establishing warm communication between family, friends, and various society. For those, needed to keep a good communication relationship. This paper examines how communication ethics on social mediafor married couples to prevent family disharmony. Uses literature studies, this paper analyzes primary sources, namely positive law, interpretation, hadith, and references related to social media. Then it is also added with secondary data from magazines, newspapers, documentation from the local religious court. The results of the study indicate (...) that there are seven communication ethics through social media: taking benefits and leaving losses, meaning that social media has benefits if used wisely; practice fair time management; be open with your partner; selecting friends wisely; say the corresponding statement in posts and comments; keep the couple’s disgrace and not indulge themselves on social media; and look after self-esteem. (shrink)

This article addresses social media, family life and its intersection with Islamic ethics. It particularly discusses the use of social media to protect harmony of family life as to which communication ethics on social media for married-couples to prevent family disharmony. A close look at sources ranging from Islamic sources, magazines, newspapers, official documents of the local religious court, this article argues that there are seven communication ethics through social media crucial to prevent disharmony. These seven are to take benefits (...) and to leave losses, meaning that social media has benefits if used wisely; to practice fair time management; to be open with your partner; to select friends wisely; to say corresponding statement in posts and comments; to keep the couple’s disgrace and not to indulge themselves on social media; and to look after self-esteem. (shrink)

The purpose of this paper is to present a Freirean perspective of family literacy education using the example of an Even Start family literacy program in Maine. This program, the Center and Home-based Instructional Program for Parents and Youth (CHIPPY) family literacy project, illuminates Freirean tenets and promotes critical thinking in its work serving at-risk families in the northernmost part of Maine in Fort Kent and surrounding towns that comprise Maine School Administrative District (MSAD) #27. Freire argued that education has (...) the potential to promote transformation and liberation. He also argued that education could only be transformational if it includes components of critical thinking and reflection.A participatory action research (PAR) evaluation of the CHIPPY program was conducted during the 2001-2002 academic year. Interviews, observations and document reviews were conducted for the evaluation. Adults participating in the program completed a participant survey. This paper draws on findings from this evaluation, which found evidence of significant positive impacts and effects of program participation, for child and adult participants alike, in each of the components of family literacy: adult education, parenting education, intergenerational education, and childhood education.The evaluation revealed evidence of more than simply the improvement of basic literacy skills for adult participants in the CHIPPY program. From various evaluation sources, positive impacts were consistently reported tor adult participants, including: increased community involvement (volunteering), further education, and people going on to college, gaining educational and work skills, changed dispositions, participants and graduates appear to be more independent, and participants are reported to be more positive, assertive, and self-sufficient reflecting a Freirean humanizing pedagogy.Through the active promotion of critical thinking and critical reflection, educators in the CHIPPY program facilitated transformational and liberatory outcomes for program participants; “nurturing... self-directedempowered adults [who would] see themselves as proactive... and not as reactive individuals, buffeted by uncontrollable forces of circumstance” (Brookfield, 1987, p. 48). (shrink)

This article discusses the factors that confer a contemplative atmosphere to the village of Girilayu and stimulate local artisans to create batik motifs that contain symbolic philosophical meanings that confer ethical values to batik making while adapting to contemporary design and technological processes. Since 2016, Mbok Semok batik has struggled to preserve local traditions and patterns that stimulate contemplation in its designs. The paper is based an ethnographic approach involving data collection from Girilayu batik artisans; later analyzed using a phenomenological (...) approach in order to describe the correlation between design and contemplative philosophical meaning in Mbok Semok. Thus, the paper functions as an example of the need to articulate local ethical practices with technological change in a way that grounds harmony in human relationships with the environment and the supernatural beyond. (shrink)

t. 1. [no assigned title] -- t. 2. Dialektiko-logicheskie print︠s︡ipy postroenii︠a︡ teorii -- t. 3. Dialektika aktivnosti v nauchnom poznanii -- t. 4. Dialekticheskai︠a︡ logika, obshchie problemy, kategorii sfery neposredstvennogo -- t. 5. Dialektika Kanta -- t. 6. Filosofii︠a︡ i logika Gegeli︠a︡.

Critically exploring medical thought in a cultural milieu with no discernible influence from the European Enlightenment, _Being Human_ reveals an otherwise unnoticed intersection of early modern sensibilities and religious values in traditional Tibetan medicine. It further studies the adaptation of Buddhist concepts and values to medical concerns and suggests important dimensions of Buddhism's role in the development of Asian and global civilization. Through its unique focus and sophisticated reading of source materials,_ Being Human_ adds a crucial chapter in the larger (...) historiography of science and religion. The book opens with the bold achievements in Tibetan medical illustration, commentary, and institution building during the period of the Fifth Dalai Lama and his regent, Desi Sangye Gyatso, then looks back to the work of earlier thinkers, tracing a strategically astute dialectic between scriptural and empirical authority on questions of history and the nature of human anatomy. It follows key differences between medicine and Buddhism in attitudes toward gender and sex and the moral character of the physician, who had to serve both the patient's and the practitioner's well-being. _Being Human_ ultimately finds that Tibetan medical scholars absorbed ethical and epistemological categories from Buddhism yet shied away from ideal systems and absolutes, instead embracing the imperfectability of the human condition. (shrink)

Coincidenţa contrariilor reprezintă un punct esenţial în gândirea umanităţii, echivalând, în cele din urmă, cu dorinţa omului de a aduna într-un tot unitar pe cele ce se opun în univers. Această preocupare a stat la baza scrierilor unor gânditori importanţi, între care se numără Sfântul Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Nicolaus Cusanus sau Mircea Eliade. Deşi au scris în perioade de timp diferite şi au aparţinut unor tradiţii diferite, operele lor stau mărturie faptului că motivul coincidentia oppositorum a fost şi continuă (...) să fie o constantă în viaţa omului în dorinţa acestuia de a atinge Absolutul. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi filozofică. (...) Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

This paper discusses an important phase in Ludwig Wittgenstein’s analytic philosophy through a comparative examination of the profound correspondences that exist between his concept of silence and the poetics of another crucial authorial figure of the 20th century: James Joyce. Based on the hypothesis that there are striking resemblances between their early works, that is, between Joyce’s realistic short-story collection Dubliners and Wittgenstein’s Tractatus Logico-Philosophicus, the article employs mostly close-reading, analytical-interpretative and comparative methods. It argues that silence was an intentional (...) intellectual, aesthetic and ethical choice of both these authors, their way to preserve the autonomy of metaphysics and to honour the beauty of the unspoken. Starting from their common critical treatment of the habitual and largely alienated speech, the discussion connects Wittgenstein’s philosophical attitudes regarding the imprecision and inadequacy of every-day language and Joyce’s notion of ‘spiritual paralysis’ of the city-life, which he saw as the main motive for writing his collection about fin-desiècle Dublin. On the grounds of their shared views about the limits of words, behind which there are worlds that cannot be properly uttered, the idea of silence – or the highly significant narrative absence – grows to permeate the work of both. In the case of Wittgenstein, it is a call for a new philosophy, or anti-philosophy, which in negating metaphysics in effect preserves its independence from a discursive speech which cannot express it, whereas in the case of Joyce, correspondingly (and almost simultaneously), it is a quest for a new literary mode that will foreground a particular Modernist allusiveness, rhetoric of omission and deliberately incomplete, gnomonical narrative structures. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Dintre fenomenele mentale, nici unul nu pare să reziste atât de bine explicaţiei precum conştiinţa. Parţial, dificultatea se datorează faptului că folosim termenul „conştient” şi alţii înrudiţi să dea seama de anumite fenomene distincte ale căror legături nu sunt întotdeauna clare. Iar acest lucru duce adesea la amestecarea acestor fenomene distincte. De aceea, orice încercare de a explica conştiinţa trebuie să înceapă prin a distinge diferitele lucruri pe care le numim conştiinţă. Un astfel de fenomen este strâns legat de simplul (...) fapt de a fi în stare de veghe. Noi descriem oamenii şi alte fiinţe ca fiind conştienţi atunci când sunt în stare de veghe şi sistemele lor senzoriale sunt receptive într-un mod normal pentru o stare de veghe. Numesc acest fenomen conştiinţă a fiinţei. În acest sens, conştiinţa este o chestiune biologică, constând în aceea că o fiinţă nu este inconştientă – adică, aproximativ starea opusă somnului sau KO-ului. Însă noi folosim termenul „conştiinţă” şi pentru alte fenomene care par mult mai greu accesibile înţelegerii şi explicaţiei. Astfel, distingem nu numai între fiinţe conştiente şi inconştiente, ci şi între stări mentale ce sunt conştiente şi cele ce nu sunt. Voi numi această a doua proprietate conştiinţă de stare. Este bine cunoscut faptul că nu toate stările mentale sunt conştiente. Stări intenţionale precum credinţele şi dorinţele apar în mod vădit fără a fi conştienţi.1 Şi, în ciuda unor diferenţe de opinie asupra chestiunii, voi argumenta că acelaşi lucru este adevărat şi în privinţa stărilor senzoriale precum durerile şi senzaţiile de culoare. Asemenea stări nu numai că pot apărea în mod inconştient, dar adesea o şi fac.2 Deşi conştiinţa fiinţei şi conştiinţa de stare sunt proprietăţi distincte, este foarte posibil să fie legate în diferite moduri. Poate că, de exemplu, fiinţele trebuie ele însele să fie conştiente pentru ca oricare stare mentală a lor să fie conştientă, deşi dacă visurile obişnuite sunt vreodată stări conştiente, ele constituie contraexemple ale acestei generalizări.3 Oricum ar sta lucrurile în această privinţă, proprietatea conştiinţei fiinţei este relativ neproblematică. Putem constata aceasta luând în considerare fiinţe mai puţin înzestrate mental decât noi ale căror stări mentale nu sunt niciodată conştiente, nici măcar atunci când sunt în stare de veghe.4 Toate stările lor mentale sunt asemănătoare stărilor mentale inconştiente în care ne aflăm atunci când suntem trezi.. (shrink)

À la fois observateur des mœurs de ses contemporains, journaliste, attentif aux goûts vestimentaires, et spécialiste des images, John Grand Carteret, écrivait que l’on n’a pas pu jusqu’à présent trouver les vertus fin-de-siècle mais uniquement les « crimes fin-de-siècle », soulignant de la sorte qu’il existe des modes dans la manière de s’emparer de la vie d’autrui ou de provoquer d’irréparables blessures et lésions corporelles. Le vitriolage en fait partie. Le mot apparaît vers 1873. Il dési...

Volumul de fata ofera o interpretare critica, problematizanta a descrierii fenomenului comprehensiunii oferita de filosoful german Hans-Georg Gadamer si, prin aceasta, o introducere in Adevar si metoda si in gandirea sa ca atare. In acest sens, el se deschide cu reluarea in maniera sintetica a descrierii gadameriene (Cap. 1) urmand indeaproape cei trei pasi mari pe Gadamer pe care ii face in aprofundarea fenomenului, iar apoi purcede la testarea presupozitiilor fundamentale a acestei descrieri (Cap. 2) si la tragerea tuturor concluziilor (...) care decurg din ea (Cap. 3). Astfel, volumul da curs unei discutii detaliate a reabilitarii gadameriene a conceptului de prejudecata si a traditiei si incearca sa ofere si o alta modalitate de atestare a rationalitatii acestora decat cea propusa de filosoful german aratand ca, in masura in care esenta traditiei este, asa cum arata Gadamer, limba, pastrarea (Bewharung) prin care ea devine efectiva in curgerea timpului poate fi si chiar trebuie inteleasa in termenii procesului reflexiv al schimbarii lingvistice asa cum este el circumscris de lingvistul roman Eugen Coseriu.Dar, chiar daca descrierea gadameriana a intelegerii poate fi intemeiata si pe aceasta noua cale, ea nu se dovedeste a fi pe deplin consistenta. Caci, prin insasi termenii in care este formulata, ea exclude posibilitatea neinselegerii desi, se argumenteaza, aceasta din urma joaca in fapt rolul unui transcendental hermeneutic. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

À propos de : Susan Schneider, Artificial You : AI and the Future of your Mind, Princeton, Princeton University Press, 2019. Susan Schneider est professeure associée au département de philosophie de l’Université du Connecticut (États-Unis). Dans cet ouvrage destiné à une large audience, Schneider affirme la nécessité de clarifier la nature des états mentaux, de la conscience et de l’identité, pour garantir le développement de formes d’intelligence artificielle et d’amélioration cognitive dési...

Mentionez ca, in raport cu colegii mei, la acest departament si facultate, eu am avut am avut cea mai slaba promovarea de-a lungul carierei mele, desi CVul meu a fost, inca de la inceput, cel mai bun raportat la cei din generatia mea sau apropiati de generatia mea. La ora actuala, raportat la criteriile INTERNATIONALE, CVul meu este cel mai bun de la aceasta facultate.